Picture 2
Picture 1

 

Scurt Istoric al Aikidou-ului

 

 

 

Istoricii artelor marțiale, consideră că Aikido fiind o artă marţială tânără, originea sa, se regaseşte în preceptele samurailor din perioada Kamakura (1185-1333) ale căror tehnici de bază ar fi fost codificate de generalul Shinra Saburo Yoshimitsu din famila Minamoto în anul 1100, posesor al castelului Daito (marele răsărit) și urmaș al împaratului Seiwa.                                        

    

 

 

 

 

 

 

 

 

El a introdus în programul de instrucție al ofițerilor din armata sa un sistem de luptă care ulterior s-a numit Daito Ryu Aiki Jujutsu. Sistemul a fost ținut secret câteva sute de ani, ca pe o comoară a familiei, până când a fost preluat de familia Takeda din clanul Aizu, urmașă a familiei Minamoto. Arta Daito Ryu a fost transmisă în secret în cadrul familiei Takeda, pâna ce Sokaku Takeda (1858-1943),al 32-lea patriah al familiei, a deschis prima scoală publică, în contextul modernizării Japoniei.

Daito Ryu era superioară altor școli de Jujutsu prin faptul că folosea corpul uman drept armă, în toate tehnicile de aruncare, lovire sau fixare având și tehnici de Ken Jutsu.

            De asemenea o mare importanță era acordată coordonarii forțelor corporale și spirituale. Morihei Ueshiba a studiat Daito Ryu cu maestru Sokaku Takeda, iar dupa 5 ani de studiu obține în anul 1916 diploma de maestru al scolii Daito.

            Morihei Ueshiba își deschide o şcoala numită Aikibujutsu, fiind o artă marțială nouă, sintetizată de el din cele pe care le studiase. Tehnicile de luptă ale maestrului Morihei Uyeshiba s-au perfecționat în timp, continu și astfel ele au dus la naștera Aikido-ului în 1942 când este înregistrat la Ministerul Educației al Japoniei.

 

 

 

 

 

 

 

 

            Aikido este strâns legat de evenimentele vieții maestrului Morihei Uyeshiba ajungând în final să devină nu numai o tehnică modernă de luptă adaptată timpului nostru, dar și un mod de viață, pe care practicantul poate păși. Maestrul pune accentul pe importanța realizarii armoniei între suflul vital (Ki) și corp cu natura, dar în egală masură pe armonia ce trebuie să existe între spirit şi morală, simbolizate prin calea de urmat pentru a ajunge la perfecțiunea de sine.

Aikido pote fi tradus prin „Calea Armoniei cu Energia Universală”. Aikido cunoaste o amplă dezvoltare începând cu anul 1931 prin deschiderea primului dojo la Tokio numit Kobukai, unde maestrul își instruia discipolii în tehnicile și filosofia sa. În anul1948 este întemeiată asociația de Aikido „Aikikai so honbu”.

            Începând cu anul 1959 Aikido-ul se răspândeste în toata Japonia și în afara ei, iar faima maestrului Morihei Uyeshiba este cunoscută pe tot mapamondul, fiind invitat să susțină demonstrați publice și sunt realizate emisiuni documentar la televiziunile din Japonia și în afara ei.

 

 

 

 

 

            Devenind celebru, Morihei Uyeshiba este decorat de către împăratul Japoniei în 1960 cu Medalia de Onoare cu Panglică Violetă iar în 1964 primeşte Ordinul Răsăritul Soarelui, Clasa a 4-a ca fondator al Aikido.

Cu 10 zile înainte de a trece în neființă O-Sensei Morihei Uyeshiba susține o demonstrație la celebrarea Kagami Biraki în 1969.

 

 

În 1975 a fost creată Federația Internațională de Aikido, și cuprindea 6 federați continentale din America de Nord și America de Sud și peste 40 federați naționale. Numerose țări nu sânt reprezentate în această federație ele fiind independente sau grupate în diferite organizații internaționale având propriile lor reguli de funcționare.