Am spus-o de nenumarate ori, in scris si verbal, si o voi mai spune ori de cate ori voi avea ocazia, Aikido nu este, DOAR  o arta martiala, un sistem de auto-aparare, o tehnica de „lupta” etc., ci este UN MOD DE A TRAI.  Pentru a putea intelege si a aborda Aikido astfel, trebuie sa avem capabilitatea de a-l percepe nu doar ca pe un ansamblu de tehnici de executie a unor procedee ci ca pe un sistem complex la care se mai adauga credinte, concepte, atitudini, comportamente etc.

Daca nu te cramponezi doar de componenta fizica, Aikido iti poate fi folositor in mai toate domeniile vietii, realizezi ca poti gasi aplicabilitate practica imediata si eficienta in foarte multe din problemele cu care ne confruntam fiecare dintre noi. De acest lucru s-a convins si colegul meu de breasla, Radu S. Cureteanu, cadru didactic la Universitatea „Aurel Vlaicu” din Arad, care a gasit aplicabilitate practica in managementul organizational, asa cum incearca sa demonstreze in lucrarea Aikido Management. Cred sincer ca daca incerci si mai ai si noroc, poti, intr-un final, sa faci din Aikido, cu adevarat, un mod de a trai.

Ca sa sustin cele spuse, voi da in continuare cu un mic exemplu, respectiv, abordarea  solutionarii conflictelor din relatiile interpersonale din perspectiva Aikido.

Suntem fiinte sociale si interactionam reciproc. Vrem, nu vrem, relatiile interpersonale sunt obligatorii si au constituit dintotdeauna mediul optim de dezvoltare a oricarei fiinte umane, fara ele nu se pot dezvolta acele abilitati specific umane, gandirea, limbajul, sociabilitatea etc. Relatia interpersonala este definita ca o relatie interpsihologica, directa, reciproca, care se desfasoara atat in plan constient cat si in plan inconstient. Deci, sa nu se creeze confuzie, nu ma refer la confruntarea fizica, violenta fizica. Confruntarea fizica este, de multe ori, rezultatul esecului solutionarii conflictului din relatiile interpersonale si poate fi „rezolvata” prin Aikido (fizic). Mult mai util pentru noi ar fi sa folosim Aikido si sa stingem conflictul interpersonal inainte de a se ajunge la o eventuala confruntare fizica si sa obtinem astfel „victoria fara lupta”, cea mai frumoasa victorie pentru orice Aikidoka, incepand de la O-Sensei Morihei Ueshiba.

Conflictele, ma refer mai ales la cele din relatiile interpersonale, sunt fapte de viata, sau mai bine spus simple fapte sociale, care au existat dintodeauna, un fenomen universal care poate fi intalnit la toate nivelurile convietuirii umane. Nu prezenta conflictelor este problematica, nu ea este cea care constituie o amenintare la adresa pacii, ci pericolul permanent ca acestea sa escaladeze in forme violente de manifestare. Conflictele sunt deseori percepute ca o lupta care trebuie castigata. Cercetarile destinate comportamentului oamenilor in situatii conflictuale au aratat ca majoritatea tinde sa-si impuna propriile interese insistand asupra propriei pozitii - asta chiar si acolo unde incep sa se arate insuccesele.

Conflictele dezvolta adesea o dinamica interna care ingreuneaza, daca nu chiar exclude, o reglementare pasnica, constructiva si non-violenta datorita celei mai dezastroase paradigme ale interactiunii umane: eu castig – tu pierzi (win-lose). Oameni ce adopta aceasta atitutudine sunt preocupati numai de ei. Vor ca ei sa castige – dar nu numai atat, ei vor si ca ceilalti sa piarda. Sunt oameni manati de orgolii, comparatii, competitii, ambitia pentru pozitii si putere. Pentru a obtine „victoria” folosesc o abordare autoritara.

Cu toate acestea, conflictul poate constitui un stimul important al creativitatii in gasirea celei mai bune solutii la problema care l-a generat. Privit ca atare si gestionat corect, conflictul se poate transforma dintr-un eveniment cu potential distructiv intr-unul cu potential constructiv. O gestionare eficienta a conflictelor implica respectul pentru demnitatea individului si o atitudine de tip eu castig - tu castigi (win-win). Oamenii cu astfel de paradigma (harta a realitatii) isi fac timp pentru a cauta solutii care ii vor face multumiti pe ei insisi si ii vor satisface si pe altii (se asigura ca si altii castiga din interactiunea cu ei). Ei cauta beneficiul mutual, avand relatii „cooperative”, nu „competitive”. Oamenii comunica mult si eficient, cu mult curaj, deschidere si sinceritate, ajungand la un consens sau, in cel mai rau caz, la un compromis dublu avantajos.

Conflictele au loc mereu la doua nivele: obiectual si psihosocial. Nivelul obiectual: temele formulate, comportamentul sesizabil, faptele -  acesta este varful „aisbergului”. Nivelul psihosocial: temeri, nesigurante, dorinte, sentimente, tabuuri etc. - toate acestea nu pot fi observate in mod direct, cu toate ca sunt prezente masiv. De cele mai multe ori, toate acestea raman nespuse, actionand astfel in „zona ascunsa”. Cu cat escaladeaza un conflict mai mult, pe atat creste si importanta acestui nivel. De aceea este foarte important, ca pentru a intelege un conflict pe de-a intregul, sa intelegem si dinamica nivelului psihosocial. Constientizarea nivelului psihosocial, a dinamicii „ascunse”, inseamna aducerea in prim-plan a adevaratului obiect al conflictului si, implicit, deschiderea cailor de negociere in vederea aplanarii acestuia.

Conflictele sunt construite in faze specifice (cunoscute si sub numele de „arc al conflictului”). In faza premergatoare sunt sesizate conflictele latente sau deja manifeste, fara a fi insa evaluate (inca) ca fiind negative. In faza de escaladare se pune in miscare o dinamica specifica care acutizeaza conflictul. In faza de lamurire interesul se concentreaza pe redefinirea si reorganizarea convietuirii.

Este prezentata in continuare, intr-o forma sistematizata, cu mijloacele cognitive limitate de care dispun, viziunea proprie privind o paralela intre Aikido fizic si Aikido relatiilor interpersonale. Nu am nici cea mai mica intentie de a impune parerea mea ca fiind corecta (nici nu am cum, nefiind specialist in domeniu), ba dimpotriva cred sincer ca avand ajutorul vostru o pot perfectiona.