Aikido (合気道) este o artă marţială japoneză creată de Marele Maestru Morihei Ueshiba ca o sinteza a cunoștințelor marţiale, a filozofiei, şi a convingerilor sale religioase. Aikido este adesea tradus ca şi "calea de unificare cu energia vieții” sau ca şi "Calea Armoniei".  Scopul lui Morihei Ueshiba a fost acela de a crea o artă pe  care practicanții sa o poată folosi pentru a se apăra dar şi pentru a-şi proteja adversarul de sine însuși.

Aikido are drept principiu fizic de funcționare, implicarea în mișcarea atacatorului şi redirecționarea acesteia fără a se opune traiectoriei iniţiale. Aikidoka(practicantul de aikido) conduce momentul forței atacatorului folosind mişcări circulare şi le direcționează în funcție de situație . Tehnicile se încheie cu diferite chei sau aruncări. În general ne putem referi la Aikido ca la o arta marțiala internă(folosește energia internă).

Tehnicile Aikido deriva  din Artele marțiale predate în Daito-ryu Aiki-jujutsu, dar au început sa se diferențieze de acestea începând cu anii  1920, în parte datorita implicării lui Ueshiba în mișcarea religioasa Omoto-kyo. Primii elevi ai Maestrului aveau trecute în atestatele primite de la acesta denumirea de aiki-jujutsu. Mulți dintre studenții mai vechi au modalităţi diferite de a privi Aikido-ul , în funcție de perioada în care au studiat cu Maestrul, astăzi Aikido având o multitudine de stiluri cu o largă arie de interpretări a tehnicilor sale. Oricum, toate stilurile conțin tehnici predate de Morihei Ueshiba şi toate au același principiu de non violenţă,  grija faţă de atacator şi de ființa umană în general. Această atitudine este de fapt miezul criticilor primite din partea practicanților altor arte marțiale.

Antrenamentul în Aikido, ca şi în majoritatea artelor marțiale japoneze, conține două aspecte: aspectul fizic şi cel mental. Antrenamentul fizic în Aikido este diversificat, acoperind atât condiția fizica generala a corpului cat şi exercițiile specifice. Datorită faptului ca o mare parte din tehnicile Aikido-ului constau în aruncări , primul lucru pe care îl învaţă studenții este acela de a cade în siguranţă. Școala căderilor(ukemi waza) este foarte importantă în Aikido, având şi un deosebit substrat psihologic(o cădere este începutul ridicării).

Tehnicile specifice de atac includ atât lovituri cat şi prinderi, tehnicile de apărare fiind atât de aruncare cât şi de fixare. După ce tehnicile de bază sunt învăţate , elevii pot dezvolta singuri , pe baza propriilor aptitudini şi preferințe,  modalităţi  de apărare împotriva unuia sau mai multor adversari, înarmați sau nu.

Antrenamentul fizic include şi exerciții de control al relaxării, respirației, exerciții de flexibilitate şi rezistenţă, punându-se mai  puțin accentul pe puterea fizică. În aikido , împingerile sau mișcările de extindere sunt mult mai întâlnite decât tragerile sau mișcările de contracție. Acest lucru ar putea fi definit ca aspect fundamental al antrenamentul fizic al unui Aikidoka.

Unele mişcări , cum ar fi ridicarea de greutăţi, se fac cu ajutorul contracției musculare. în Aikido grupele de mușchi nu sunt izolate şi nu sunt antrenate pentru a dezvolta masa, forța sau tonusul. Antrenamentul în Aikido folosește mişcări coordonate a întregului corp şi exerciții de dezvoltare a echilibrului, oarecum asemănător cu Yoga sau Pilates. Spre exemplu, în multe dojo antrenamentele încep cu exerciții de încălzire care pot include streching şi căderi.

Aikido folosește mișcările corpului(tai sabaki) pentru a se putea „lipi” mişcărilor atacatorului. De exemplu o tehnica de „intrare”(irimi), constă într-o mișcare de înaintare pe lângă atacator(uke) pe când  o mișcare de „răsucire”(tenkan) folosește o mișcare de pivotare a corpului. Se mai poate adăuga ca o tehnica „de interior”(uchi) are loc în faţa lui uke, pe când o tehnica „de exterior”(soto) are loc în lateralul acestuia, o intrare frontală (omote) este aplicată înaintând către uke, o mișcare „înapoi”(ura) fiind aplicată mișcând corpul în spatele lui uke, de obicei incluzând în aceasta şi o mișcare de pivotare. În sfârșit , tehnicile pot fi executate şi din poziția șezând(seiza). Tehnicile executate astfel sunt categorisite ca făcând parte din Suwari Waza.

În principiu, dintr-un număr de aproximativ două zeci de tehnici de bază putem crea mii de posibile combinații aplicabile în diverse situații.  Tehnicile de bază se predau ținându-se cont de atacuri standardizate, aplicabilitatea lor urmând să fie dedusă din adaptarea lor la situațiile specifice.

Atemi sunt lovituri care pot apare în timpul execuției tehnicilor de Aikido. Unele atemi vizează punctele vitale şi au drept scop provocarea de distrugere şi ducerea adversarului în imposibilitatea de a mai lupta. De exemplu Gozo Shioda(mare maestru Aikido) descrie cum a folosit odată o astfel de lovitură pentru a scăpa rapid de un atacator. Alții consideră atemi, mai ales cele destinate feţei, ca  pe o metodă de a distrage concentrarea şi echilibrul adversarului în vederea execuției propriei tehnici. O lovitură, indiferent că este blocată sau nu, poate dezechilibra corpul adversarului sau îi poate anihila intenția inițială, lovitura generând reacții cum ar fi dezechilibrul prin mișcarea capului pe spate, închiderea ochilor, distragerea atenției, etc. toate acestea facilitând execuția mai facilă a tehnicilor.

Un element distinctiv al aikido-ului este antrenamentul de luptă împotriva mai multor atacatori, numit taninzudori. Lupta libera(randori) practicata cu mai mulți atacatori  este o cerința în cadrul examinărilor pentru elevii avansați, dezvoltând persoanei care o practică abilitatea de a executa tehnicile intuitiv, rapid, intr-un mediu imprevizibil. Alegerea strategiei de luptă , a tehnicilor necesare, a poziționării în funcție de locația adversarilor sunt elemente de maximă importanţă în randori. De exemplu o mișcare ura trebuie să fie folosită şi pentru a neutraliza atacul următorului adversar care se apropie din spate.

Antrenamentul mental are la bază, la fel ca şi cel fizic, modalităţi de relaxare a minţii şi a corpului chiar şi în cadrul celor mai stresante situații. Acest tip de antrenament creează practicantului starea în care poate executa intrări şi eschive curajoase într-o luptă şi detemină o stare de încredere şi echilibru deosebit de importantă atât în lupte cât şi în dezvoltarea individului în sine. O-Sensei(Mare Profesor) Morihei Ueshiba remarca că ”trebuie sa fim dispuși sa primim 99% din atacul adversarului şi să privim moartea în faţă” pentru a putea executa tehnicile fără ezitare. Fiind o artă marțiala a cărei scop nu este numai acela de a fi eficienta în luptă dar şi de a îmbunătăţi viața practicantului,  acest aspect mental este de maximă importanţă pentru practicanți.